O tara fara “Viziune” este o tara in deriva

Aceasta postare a plecat de la un Indicator macroecomic utilizat intr-un articol publicat de Bloomberg referitor la impactul epidemiei asupra tarilor dezvoltate din Europa. Se pare ca pana acum ne-am descurcat cat de cat onorabil, dar analizand mai in profunzime indicatorul de mai sus, am vazut ca evolutia noastra in ultimii 30 de ani este mai slaba chiar si decat s-ar putea crede.

  • Consumul de Electricitate al unei tari este considerat un Indicator care reflecta dezvoltarea socio-economica a acesteia. Intr-o analiza publicata de Bloomberg rezulta ca pana la data de 13.04.2020 cele mai afectate tari, dintre tarile dezvoltate ale Europei, in urma crizei de coronavirus sunt Italia, Anglia, Franta si Spania. Germania a reusit sa fie cel mai putin afectata, chiar si mai putin decat Austria (care era la inceput de luarea de masuri de distantare sociala).
    Se pare ca strategia practicata de nemti in gestionarea epidemiei a fost destul de eficace:
    • Efectuarea unui numar mare de teste – 1,728,357 teste pana pe 22.04.2020 (Romania a facut 106,357 teste)
    • Un numar mare de aparate de ventilat mecanic – 35,000 aparate (Romania are cca 3,000)
    • Spitale moderne (Romania – suntem departe de ceea ce trebuie)
    • Respectarea procedurilor de catre cadrele medicale (cred ca numarul mare de imbolnaviri ale cadrelor medicale de la noi nu vine doar din lipsa de echipamente ci si din lipsa unei discipline riguroase de respectare a procedurilor)
Sursa: Bloomberg, 22.04.2020

Din punct de vedere al scaderii Consumului de Electricitate, Romania a scazut imediat ce s-a instituit starea de urgenta (16.03.2020 – Saptamana 12). Se pare ca masurile luate din timp au preintampinat scaderi ale economiei similare celor din Italia sau Anglia. Interesant va fi cand se vor publica si scaderile pentru luna aprilie, pentru a vedea daca am reusit sa ne mentinem la acelasi nivel sau am avut scaderi mai mari.

TPC CONCEPT – %Dinamica Consum Electricitate vs. 2019 (prelucrare dupa Statista)

Poate modelul Germaniei ar trebui sa fie aplicat si in Romania, in cazul destul de probabil, ca vom avea si un al doilea val de epidemie. Te costa mai putin sa investesti in teste si aparatura de ventilatie decat sa ai scaderi al economiei de 5%-7% din PIB.
Oricum, in aceasta perioada ar trebui facute analize comparative in vederea identificarii de “bune practici”, care sa fie apoi aplicate in cazul ca astfel de situatii se vor repeta. Si se vor repeta, daca tinem cont ca unul dintre cei mai bine informati oameni de pe planeta face 7 fabrici pentru vaccinuri!

In foarte multe proiecte pe care le-am avut ca si consultant in management top managerii se plangeau ca oamenii lor nu comunica. In realitate ei comunicau (chiar prea mult), dar nu aveau un limbaj comun. Si acest limbaj comun este dat de o “Viziune” clara a top managementului, o “Misiune” bine definita, “Tinte strategice” asumate de la nivel de companie si “Indicatori strategi de performanta”, care sa indice cat de aproape este firma de ceea ce si-a propus. Orice actiune intreprinsa de oricare dintre angajati trebuie sa fie in linie sau sa nu contravina celor de mai sus.
Aceleasi lucruri sunt valabile si la nivelul unei tari. Dupa parerea mea “Viziunea” nu trebuie lasata in seama Guvernului, ci a unui grup de specialisti din diverse arii de compentente si politicieni din partidele reprezentative. “Viziunea” nu se schimba niciodata (doar in cazuri exceptionale), doar “Strategia” de implementare poate fi diferita. Iar Guvernele, indiferent de nuanta lor politica, trebuie sa implementeze aceasta “Viziune”, iar aprecierea performantei lor ar trebui facuta pe baza “Indicatorilor strategici macroeconomici”.
Doar asa te poti dezvolta ca tara si poti avea un liant comun suficient de puternic care coaguleze eforturile tuturor cetatenilor, indiferent de optiunile lor politice.

Plecand de analiza facuta de Bloomberg am avut curiozitatea sa vad cat de relevant este acest Indicator (Consumul de electricitate) pentru dezvoltarea economico-sociala a unei tari.
Si am facut o comparatie intre anii 1991 si 2018 pentru a vedea care sunt cele mai mari consumatoare de electricitate si cum au evoluat in timp.
In anul 1991 primele 3 pozitii erau ocupate de Statele Unite, Rusia si Japonia, ceea ce reflecta destul de bine ierarhia de atunci. China ocupa locul al IV-lea cu un consum de 581 TWh, iar pe pozitia a X a o gasim pe Ucraina, cu un consum de 224 TWh.

In anul 2018 situatia se schimba dramatic si anume:

  • China devine lider mondial cu un consum de 6,167 TWh (crestere de 961%)
  • India urca pe pozitia a III a, cu o crestere a consumului de 427%
  • Rusia cade pe locul al V-lea si are o crestere de doar 3%
  • Ucraina dispare din Top 12 (nici ea nu a suportat prea bine etapa post comunista)
  • In schimb, apare Coreea de Sud cu o crestere de 441%
  • Germania are o crestere de 21%, sub cea a Frantei si Italia (se pare ca nu intamplator nemtii gafaie destul de tare in ultima perioada)
  • Anglia a scazut in Top (locul 11 vs. locul 8) si are o crestere modesta de doar 5% (par si ei a fi niste pierzatori ai acestei perioade)

Michael Porter, unul dintre cei mai straluciti ganditori in managementul strategic, a prevazut care vor fi consecintele renuntarii la a face productie in tara. El a avut perfecta dreptate atunci cand a atras atentia, cu multi ani in urma, liderilor de business din Statele Unite ca mutarea productiei catre Asia este o mare greseala. Prin aceasta miscare vor face, intr-adevar, economii la manopera dar vor pierde in multe alte aspecte:

  • vor scadea veniturile medii/ora ale angajatilor (in productie salariile erau mai mari decat in servicii), ceea ce va face ca americanii sa devina mai saraci (si, intr-adevar, au devenit)
  • firmele americane vor pierde din competitivitate prin transferul de tehnologie
  • daca mentineau productia in tara ar fi fost siliti sa gaseasca solutii pentru a fi competitivi si ar fi avut si o calitate mai buna a produselor
    Nota: vezi Michael E. Porter, “The Competitive Advantage of Nations”

Si acum a fost mai evident ca oricand ca a fost o greseala, cand majoritatea tarilor nu au fost capabile sa isi asigure echipamente de protectie de maxima necesitate si au trebuit sa astepte livrari din China.

Acest Indicator se dovedeste a fi relevant si in cazul Romaniei. Cel mai bun an din punct de vedere al Consumului de Electricitate a fost 1989 (70 TWh), iar dupa cca 30 de ani valoarea lui a ajuns la 50 TWh (o scadere de 29%)! In timp ce alte tari au avut cresteri de 2 sau chiar 3 digit, noi am reusit sa scadem cu 2 digit.

Mai mult, daca in 1990 NU apaream in cele mai slabe 12 tari ca si Consum de Electricitate, in 2018 am ajuns in acest top, avand in companie tari cu un potential mult mai mic decat al nostru.
Nota: in calcul au fost luate 108 tari, considerate relevante ca si Consum

De remarcat ca Portugalia a crescut de 24 TWh la 49 TWh, Nigeria de la 8 TWh la 28, iar Noua Zeelanda de la 29 la 39 TWh (in timp ce noi am scazut de 70 TWh in 1989 la 50 TWh in 2018)!

Distrugerea industriei romanesti, fara a crea altceva in loc, ne pune in situatia de a fi intr-un grad mare de dependenta fata de alte tari cu foarte multe dintre produsele de baza. Iar in situatii de criza fiecare tara va cauta sa isi asigure, cu prioritate, necesarul propriu.
Si in plus, dezvoltand doar servicii sau industrii de consum suntem in situatia prezisa de Porter, in care nu avem cum sa crestem nivelul de trai fara o industrie producatoare dezvoltata.

Nu intamplator, Donald Trump a solicitat marilor companii americane sa isi relocheze productia in USA, probabil a inteles ca o tara nu poate fi puternica fara o industrie de baza puternica.

Este regretabil ca in acesti 30 ani, desi s-au facut mii de emisiuni pe teme economice, nu au fost chemati specialisti in analize macoecomice care sa fie capabili sa faca analize obiective, plecand de la date obiective si care sa arate clar ce a facut bine si ce nu a facut bine fiecare dintre guverne.
De 30 de ani ne limitam la a discuta doar pe baza de perceptii, iar cei care o fac sunt aceeasi “genii” care analizeaza orice se intampla in Romania, de la economie, social, politica, strategii geo-strategice, cancanuri. Acestia sunt ca in bancul de pe vremea comunistilor, in care o delegatie de ingineri electronisti au facut o vizita in Japonia si au fost primiti cu cel mai mare respect si nu intelegeau de ce.

O delegatie de ingineri absolventi ai Facultatii de Electronica a facut o vizita in Japonia, patria mama a electronicii. Au fost intampinati la aeroport de o delegatie de ingineri japonezi si ai nostri au inceput sa se prezinte: inginer electronist X, inger electronist Y, etc si au observat ca japonezii se inclinau cu respect maxim in fata lor. Simtind ca este ceva in neregula, cand s-au mai imprietenit, unul de-al nostru l-a intrebat pe un japonez de ce se comporta cu asa mare deferenta. La care acesta ii spune ca la ei sunt ingineri in diode, ingineri in tranzistori, dar nimeni nu a reusit sa fie inginer electronist, adica sa le stie pe toate.

Cuvantul japonez care inseamna “respect”

 

Nu doar Indicatorul “Consum de Electricitate” indica ca Romania se comporta ca o tara in deriva, ci si multi altii. De fapt, dovada cea mai clara ca nu avem o abordare coerenta este si faptul ca nu exista niste Indicatori clari care sa fie analizati permanent si pe baza carora sa se ia masuri de corectie/imbunatatire.

Evolutie Numar Indicatori macro 1970-2019
(conform UNITED NATIONS DEVELOPMENT PROGRAMME)

Intr-un studiu facut de “UNITED NATIONS DEVELOPMENT PROGRAMME” a rezultat ca la momentul actual exista peste 130 de Indicatori macoeconomici, grupati in 4 Subcategorii:

  • “Economic openness and competitiveness” – 64 Indicatori
    • “Economic openness” – indica cat de bine este armonizata economia tarii cu legile internationale, etc
    • “Competitiveness” – masoara cat de competitiva este economia tarii pe plan international
  • “Development and Security” – 71 Indicatori
    • “Development” – masoara in ce masura se promoveaza democratia si drepturile omului
    • “Security” – cat de pregatita este tara impotriva amenintarilor interne (dezastre naturale, crize politice) si a celor externe (terorism, epidemii, etc)

Nota: autorii materialului au specificat ca nu au pretentia ca au identificat toti Indicatorii macroeconomici utilizati la nivel mondial

Mai trebuie tinut cont si de faptul ca o tara are, intodeauna, nevoie de parteneri, care pot fi alte tari, institutii guvernamentale, insitutii de creditare, agentii care fac analize la nivel macro, etc. Si atunci cand acestia te evalueaza, o fac si pe baza unor astfel de Indicatori macro. Si daca tu ca tara nu ii iei in calcul si nu ii gestionezi risti sa pierzi mult ca imagine si ca suport.

Related Posts

Leave A Comment