The End of the Beginning

Bune practici de supravietuire – Act 2

“This is not the end. It is not even the beginning of the end. But it is, perhaps, the end of the beginning.”, Winston Churchill

Daca ar fi sa ne raportam la ce a fost pana acum si la faptul ca cel mai tarziu dupa 15 mai in Romania ar trebui sa se reia activitatea in cea mai mare parte a economiei, estimarile cum ca va urma o criza teribila par a fi cel putin exagerate. Chiar daca Romania a pierdut 20 miliarde Ron pana acum prin subventiile acordate, tot nu ar justifica criza despre care se vorbeste. Prognozele care se fac acum par a fi exact ca in gluma referitoare la tanarul care l-a intrebat pe inteleptul satului daca va fi o iarna grea sau nu.

Un tanar tata a vrut sa se pregateasca de iarna si a inceput sa taie lemne. Dar ar fi vrut sa stie sigur daca lemnele ii ajung toata iarna, pentru a nu suferi copilul de frig. Din acest motiv a decis sa mearga sa il intrebe pe inteleptul satului ce fel de iarna va fi. Tanarul locuia la poalele dealului, iar inteleptul sus, pe deal. Inteleptul i-a raspuns ca ar putea fi o iarna destul de grea, asa ca tanarul a luat decizia de a mai taia lemne. Nevrand sa riste, dupa o perioada de timp, a mers sa-l intrebe iar pe intelept. Acesta i-a raspuns ca este posbil sa fie o iarna foarte grea. Tanarul taie iar lemne, iar il intreaba pe intelept, acesta ii spune ca va fi o iarna extrem de grea. Disperat de tot taiat atatea lemne, tanarul il intreaba pe intelept: Dar tu de unde stii ca o sa fie o iarna atat de grea? La care acesta ii raspunde ca nu are de unde sa stie, dar vede jos, la poalele dealului, un disperat care taie lemne incontinuu si s-a gandit ca o fi stiind acesta ceva.

Si totusi …

Majoritatea analistilor economici sunt de acord ca acum suntem in perioada de sfarsit al inceputului crizei economice, dar fara a putea spune cineva ce va urma cu adevarat si care va impactul acestei crize. Cel mult, cei mai aventurosi fac estimari ceva de genul “similar crizei din ’29”. Dar toti, absolut toti, sunt de acord ca ceea ce este mai greu de abia acum urmeaza.
Intr-o analiza facuta de Statista* si publicata in data de 09.04.2020 se estimeaza ca cca 548 mil de oameni vor fi impinsi sub limita saraciei, datorita scaderii veniturilor in urma crizei (venituri mai mici de 5.5 USD/zi).
Nota: Statista este unul dintre liderii analizei consumului la nivel global

Tinand cont de cele de mai sus cred ca este mai intelept sa ne pregatim pentru ce este mai rau si sa speram la tot ce este mai bun.
Acele companii care nu si-au facut pana acum simulari de criza (sau scenarii de stress-test sau analiza de tip “What if”, etc) este imperios necesar sa si le faca. Si spun aceasta pentru ca am fost implicat in cateva proiecte de consultanta in management in perioada crizei anterioare si acele companii nu aveau, din pacate, astfel de scenarii. Si este foarte dificil ca in plina criza, cand presiunea este maxima, sa faci si scenarii si sa si le implementezi.

Atunci cand se fac estimari a situatiei viitoare cred ca este important sa se tina cont de cateva aspecte, nu neaparat in aceasta ordine:

• Trebuie creat, la nivel de organizatie, un grup de initiativa din oamenii cheie ai companiei
• Trebuie luate in calcul mai multe niveluri ale scaderii Veniturilor (10%, 20%, 30%, 40% si 50%)
• Pentru fiecare dintre aceste scenarii trebuie stabilite actiuni concrete si responsabili care trebuie sa le puna in aplicare, pe baza unui Plan de Implementare
• Nu trebuie luate in calcul decat marimile importante care vor fi influentate de scaderea veniturilor (filiale, numar personal, servicii auxiliare, masini, utilaje, etc); trebuie evitat fenomenul de tip “analysis paralysis”
• Externalizarea a o parte dintre serviciile suport, care nu sunt vitale pentru companie
• Analiza investitiilor in curs sau planificate a fi facute si amanarea sau renuntarea la o parte dintre ele (Important! NU se va renunta la investiitle care pot afecta starea de sanatate a firmei, eventual se amana)
• Contact permanent cu furnizorii strategici, atat pentru a-i informa despre masurile pe care le luati (asta sporeste increderea), dar si pentru a profita de informatiile/estimarile pe care acestia le au (multinationalele au accces la informatii de buna calitate)
• Mentinerea contactului cu bancile colaboratoare, atat pentru a-i informa despre masurile luate, dar si pentru a lua un puls privind politica lor viitoare de creditare (Important! cea mai mare amenintare pentru companii este ca bancile sa nu le prelungeasca liniile de credit)
• Strangerea relatiilor cu clientii si informarea reciproca permanenta Nota: despre modul cum trebuie gestionat portofoliul de clienti voi incerca sa prezint cateva solutii intr-un alt articol

Dar cel mai important lucru este sa se actioneze!!!

Adica, atunci cand se contureaza ideea ca unul dintre scenarii are sanse plauzibile sa se materializeze trebuie pus in aplicare Planul de Implementare pentru acel scenariu. De exemplu, daca sunt semne destul de clare ca Veniturile vor scadea cu 10%, trebuie deja actionat si sa nu asteptam ca acestea sa scada si apoi sa luam masuri!
Este o situatie similara cu lichidarea articolelor sezoniere, in care se poate actiona in doua scenarii:

• Scenariu 1: se asteapta sfarsitul sezonului si se fac atunci lichidari ale stocurilor ramase, dar fiindca atunci apetitul de cumparare este scazut, trebuie facute reduceri mari de preturi; dar acest lucru duce la pierderi mai mari de marja
• Scenariu 2: se monitorizeaza permanent vanzarea articolelor si se actioneaza atunci cand un produs se vinde mai slab decat s-a estimat (chiar daca nu este sfarsitul sezonului); avantajul este ca reducerile de pret se pot face gradual si pierderile pot fi cu mult mai mici

Acelasi lucru este valabil si in cazul Scenariilor de scadere ale Veniturilor, daca actionam gradual, pe masura ce lucrurile se deterioreaza, putem limita foarte mult pierderile si socul este mult redus.

Daca se asteapta ca Veniturile sa scada (10%, 15%, etc) si apoi se actioneaza, piederile vor fi dramatice si, de multe ori, restructurarea esueaza sau se face cu pretul afectarii activitatii firmei de termen lung.

Si ar mai fi un lucru extrem de important si anume, modul cum tratam angajatii! Trebuie gasite solutii de pastrare a cat mai multi dintre ei, iar pentru cei care trebuie disponibilizati trebuie incercat sa li se ofere variante alternative.
Fondatorul unei firme importante de distributie, cu care am o colaborare de lunga durata, inca de la primele semne ale crizei a depus toate diligentele pentru a gasi cele mai bune variante ca sa-si pastreze angajatii sau pentru a le gasi solutii temporare alternative.
Cred ca asta face diferenta intre un antreprenor de anvergura si unul care doar gestioneaza o afacere.

 

Voi incerca sa prezint in aceste articole diverse solutii, idei care se pot aplica in aceasta perioada bazate atat pe experienta pe care am acumulat-o in cei 12+ ani de consultanta in management, cat si pe baza proiectelor pe care le-am avut in criza din 2008.

De asemeni, voi prezenta si bune practici recomandate de diversi experti in business, firme de consultanta in management, companii de top sau reviste de specialitate.

Este important ca Romania sa depaseasca cat mai putin afectata de aceasta criza, fiindca asa vom putea sa construim mult mai usor in viitor. Daca aceasta criza va fi de dimensiunea preconizata de liderii mondiali, ea poate schimba ierarhiile actuale ale multor tari si cele care vor scapa mai usor pot beneficia de o pozitie competitiva mult mai buna in viitor. Acelasi lucru este valabil si in randul companiilor.

Acum cred ca este momentul ca toti cei care au cunostinte manageriale sau au experienta crizei anterioare sa se implice cu idei, sfaturi si solutii, pentru a crea un fond de cunostinte care sa ajute top si middle managementul care se lupta sa isi mentina companiile pe linie de plutire.

Acum sunt trei actori importanti pe scena crizei si de modul cum acestia isi vor indeplini rolul, vom avea consecinte mai mari sau mici la nivel de tara:

• Aparatul medical – care trebuie sa mentina starea de sanatate a populatie
• Aparatul guvernamental – care trebuie sa mentina starea de sanatate sociala
• Top si middle management – care trebuie sa mentina starea de sanatate economica