Este bine cunoscut principiul conform caruia atunci cand o soparla se simte amenintata isi abandoneaza coada pentru a scapa de pradatori. Ea apeleaza la aceasta solutie extrema doar cand alte metode de aparare (camuflaj, pozitie statica sau viteza) nu mai functioneaza.
Acelasi principiul se aplica si in perioadele de recesiune economica severe, indiferent ca ne referim la nivel de individ, companie sau tara. Se fac sacrificii, important este ca ceea ce se sacrifica sa nu aiba efecte care sa ameninte existenta acelei entitati. Cu alte cuvinte, prioritar nu mai este bunastarea, profitul sau starea de bine, ci supravietuirea. Ca sa citez un fost colaborator grec “din paguba nu faci chistig” (cu foarte multi ani in urma aveam un furnizor grec, care vorbea destul de bine romana, si la un moment dat i s-a rasturnat un TIR cu marfa in Bulgaria; eu l-am intrebat daca a mai castigat ceva, cu sensul daca a mai recuperat ceva, dar el mi-a raspuns “Cum poti sa faci din paguba “chistig”, mai Sorin”?). Cam asa va fi si in perioada urmatoare.
Sunt din ce in ce mai multe opinii conform carora perioada urmatoare va fi un test foarte dur pentru multe companii, fiind afectate, in primul rand, companiile mici si medii. Dar, spre deosebire de 2008 este posibil ca si firme mari, care nu si-au simtit niciodata amenintata existenta pana acum sa treaca acum prin situatii critice.
Intr-o situatie de criza profunda, cum se preconizeaza a fi aceasta, toata lumea (cu mici exceptii) pierde. Dar important este ca aceasta pierdere sa fie minimalizata si sa nu afecteze capacitatea entitatii (fie ca vorbim de o persoana fizica, o companie sau o tara) de a supravietui.
Cheia depasirii situatiilor de criza consta in capacitatea conducatorilor/managerilor de a aloca resursele (care devin din ce in ce mai reduse) astfel incat sa limiteze pierderile si sa asigure continuitatea companiei. Iar metodologia cea mai utilizata atat de consultantii in management cat si de manageri in alocarea optima ale resurselor este “segmentarea”.
Masurile diferentiate sunt cheia optimizarii resurselor
(sau altfel spun “One size fits all” nu functioneaza)
Succesul unei segmentari depinde de trei elemente:
- Criteriile functie de care se face segmentarea
- Modul cum se gestioneaza fiecare segment
- Masurile care se iau pentru gestionarea fiecarui segment in parte
1. Criteriile functie de care se face segmentarea
Daca ar fi sa dam un exemplu la nivel macro economic (la nivel de tara), pentru a avea rezultate optime, companiile ar trebui apreciate (segmentate) dupa doua criterii:
- Economic – aportul lor la crearea de valoare economica si putem folosi ca si indicator de segmentare “Cifra de Afacere”
- Social – impactul lor asupra societatii si putem folosi ca si indicator de segmentare “Numarul de Angajati”
Nota: premizele pentru utilizarea acestor Indicatori sunt acelea ca firmele cu Cifra mare de Afacere au o contributie importanta in crearea de valoare la nivel economic, iar firmele care au un numar mare de angajati au un rol social important
Prin combinarea cele doua criterii vom obtine o Matrice 3 x 3, pe care noi am denumit-o “Impact Economic vs. Impact Social”, in care fiecare caroiaj reprezinta un grupaj de firme care are o influenta diferita asupra economiei si asupra nivelului de trai al populatiei.
Din pacate masurile care au fost anuntate pana acum de guvern au fost nediferentiate, fiind aceleasi pentru toate companiile. Dar in Romania erau la nivel de 2018 ccca 625 mii companii, dintre care 69 au cifre de afacere de peste 2 miliarde Roni fiecare dintre ele, iar 304,323 companii au Cifre de afacere mai mici de 100 mii Ron (dintre care 98 mii firme au 0 (zero) Cifra de afacere si 0 (zero) angajati). Este evident ca aceste companii au impact diferit asupra economiei si a vietii sociale, dar au si necesitati diferite! Tratarea lor cu aceleasi masuri nu va face decat sa multumeasca pe unele si sa le dezavantajejze pe altele sau vor ajuta cate un pic pe fiecare, fara sa multumeasca pe nimeni. Aceasta este, de fapt, consecinta abordarii nediferentiate a unui fenomen complex.
Cele mai importante sunt Companiile din Cadranele A (A1-A4), care au si Cifra de afacere mare si au si un Numar important de Angajati. Acestea ar putea fi numite “companiile core”, companii care au atat un impact economic major, cat si unul social. Daca ar fi sa ne referim doar la companiile din Cadranul A1, aceste 410 companii realizeau in 2018 Venituri de 510.6 miliarde Ron (adica 35% din totalul veniturilor Romaniei, care sunt in valoare de 1,452 miliarde Ron) si au 765.4 mii angajati (adica 20% din totalul fortei de munca, care in 2018 era de 3.9 mil angajati). Altfel spus, 1 din 3 Ron produsi in Romania si 1 din 5 angajati care lucreaza in tara noastra sunt sustinuti de aceste 410 companii (din totalul de 625 mii companii!).
Nota: din analiza au fost excluse Insitutiile financiare si cele din Administratie
Companiile din Cadranele de tip B (B1, B2) sunt companii care au un impact mare Social (au un numar mai mare de Angajati), iar cel Economic este mai scazut. Invers, companiile din Cadranele de tip C (C1 si C2) au un impact mare Economic (prin Cifrele mari de Afacere generate) si mai putin unul Social. Daca se vrea limitarea impactului Social al crizei va trebui sa fie sprijinite companiile din Cadranele A & B, pentru limitarea declinului Economic, cele din Cadranele A & C.
Un caz aparte il reprezinta companiile din Cadranul D1, care au Cifre mici de Afacere si un numar mic de Angajati, dar numeric sunt foarte multe si anume, 609 mii firme. Din punct de vedere al numarului de angajati, structura acestora este urmatoarea:
- Un numar de 41.4 mii companii au peste 10 Angajati
- Un numar de 433.3 mii companii au intre 1-10 Angajati
- Un numar de 134.4 mii companii nu au nici un angajat
Aceste companii, care fi pot incadrate ca si microintreprinderi sunt extrem de vulnerabile la fluctuatiile economice, multe dintre ele neavand un business consolidat si isi duc existenta la limita. Iar cea mai mare problema cu care se vor confrunta multe dintre ele va fi lipsa lichidatilor.
Aceste companii mai au o particularitate si anume, sunt rezultatul muncii unor antreprenori (de multe ori familii) care si-au dedicat timpul si toate resursele materiale in aceste firme si la fiecare 10 ani cand apare o criza pot vedea cum toata munca lor le este risipita.
Mai mult, in toti acesti 30 de ani de dupa 1989 Guvernul, toate institutiile guvernamentale si chiar si cele de invatamant au incurajat crearea de firme de acest tip si care acum pot fi foarte expuse daca nu se iau masuri ferme de sprijinire a lor!
2. Modul cum se gestioneaza fiecare segment
In functie de importanta segementelor, acestea pot fi gestionate in 3 moduri:
- “One to one” – marimile importante se gestioneaza individual
- “One to many” – marimile de importanta medie se gestioneaza pe grupe/categorii
- “One to all” – marimile mai putin importante se gestioneaza toate la fel
Daca ne uitam la tabloul cu structura companiilor, cele din Cadranul A1 – 430 firme, care au impactul cel mai mare atat Social, cat si Economic ar putea fi analizate in parte, putandu-se stabili impreuna cu top managementul acestora masuri concrete care sa le ajute sa isi poata duce activitatea la parametrii cat mai apropiati de cei actuali. Pentru aceste companii se poate aplica modelul “One to One”, in care se setateaza masuri ajustate individual. Cred ca pentru aceste companii vor trebui luate masuri cat mai rapide, deoarece multe dintre ele sunt din domeniul auto (constructori de masini sau furnizorii ai acestora) si acest sector se pare ca va fi afectat destul de sever de actuala criza.
Pentru companiile din Cadranele A (cu exceptia A1, care se trateaza separat) si B se pot identifica sectoarele (Codurile CAEN) care vor fi cele mai afectate si se pot stabili pachete de masuri care sa le sprijine concret. In acest caz modelul de gestionare este de “One To Many”, solutiile nu se mai dezvolta individual pentru fiecare companie, ci pe sectoare de activitate. Este stiut faptul ca nu toate sectoarele de activitate vor fi afectate la fel si de aceea trebuie spijinite cele care sunt cele mai amenintate sau sunt de importanta strategica.
Iar pentru cele 609 mii companii din Cadranul D pot fi eleborate masuri generale care sa le sprijine in a-si mentine un nivel de lichidate care sa le permita functionarea pe mai departe. In acest caz avem de a face cu modelul “One To All”, in care masurile incearca sa acopere nevoile tuturor companiile din acest segment. Probabil nu vor putea fi salvate toate, dar trebuie depuse eforturi ca cele mai multe dintre ele sa fie mentinute pe linia de plutire.
3. Masurile care se iau pentru gestionarea fiecarui segment in parte
Dupa ce s-au stabilit segmentele si modul cum se vor gestiona (“One to One”, etc) este extrem de important sa se stabileasca masuri specifice pentru fiecare segment in parte si acestea trebuie transpuse intr-un Plan de implementare, care trebuie monitorizat periodic.
Fiind o situatie exceptionala, care poate lasa urme adanci si pe termen lung in economie, guvernul ar putea implica in identificarea solutiilor, sub forma de voluntariat, consultanti in management si manageri de top, pe modelul pe care l-a aplicat statul California acum cativa ani cand avea probleme mari cu bugetul si era aproape in colaps datorita lipsei de fonduri.
Cateva Concluzii
Bineinteles ca solutiile prezentate aici sunt generice, scopul fiind acela de a scoate in evidenta cateva aspecte:
- Atunci cand avem de-a face cu mediul economic, care este foarte complex, nu se pot lua aceleasi masuri pentru toate companiile, care sa acopere toate problemele (abordarea “One fits all” NU este posibila)
- Chiar si atunci cand avem resurse mai scazute, acestea pot fi folosite astfel incat sa produca efecte maxime
- Consultanta in management si managementul general au solutii care pot fi aplicate cu succes, chiar si in situatii dure cum pare a fi cea cu care ne vom confrunta
- Utilizarea optima ale resurselor se poate face doar daca vom aplica criteriile segementarii si vom aborda fiecare segment diferentiat
Sper ca atat Guvernul, cat si specialistii din Ministerele de Finante si Economie sa gaseasca cele mai bune solutii pentru a sprijini firmele cat mai eficient si, foarte important, mai bine decat au facut-o in 2008; atunci masurile care au fost luate au fost extrem de slabe si efectul a fost ca multe companii care ar fi putut fi salvate au falimentat.
Iar daca in Planurile elaborate de Guvern nu vor avea si sprijinul activ al Bancii Nationale si al bancilor, multe dintre masuri vor fi in van sau vor produce efecte minime. Fiindca problema cea mai mare va fi lipsa Lichiditatilor, pe fondul scaderii severe ale Cifrelelor de Afacere ale multora dintre companii si incapacitatii de a se putea restructura.
Masura de amanare a dobanzilor bancare este utila, dar nu este nici pe departe o solutie suficienta. Cea mai dificila masura, dar care va trebuie luata, este schimbarea criteriilor de prelungire ale liniilor de Credit, care nu mai trebuie facuta ca pana acum (doar pe baza istoricului), ci pe capacitatea acelei firme de a-si reveni pe termen mediu.
Si sincer sa fiu, nu cred ca bancile au suficienti specialisti care sa poata evalua o firma NU doar pe baza istoricului mai vechi sau mai recent, ci SI dupa capacitatea de a crea valoare pentru clienti, dupa ce criza va trece.
