Daca lucrezi mult timp in consultanta fara sa vrei incepi sa interpretezi ceea ce este in jurul tau prin prisma ei. Asa cum probabil se intampla cu oricare dintre profesii. Actorii vad lumea ca o mare scena, analistii sunt mai atenti la detalii, etc. Consultanta iti dezvolta, in prima faza, abilitati de “problem solving” si asta presupune ca atunci cand trebuie sa rezolvi o problema, sa nu te opresti la efecte ci sa mergi catre cauze. Tratand cauzele, dispar efectele si problema este, implicit, rezolvata. Partea cu adevarat dificila este ca aceste lucruri trebuie facute contra timp si atunci trebuie sa te concentrezi pe ceea ce este cu adevarat relevant. “Metoda Pareto” ajuta in situatia aceasta, deoarece 80% dintre efecte sunt generate de doar 20% dintre cauze si concentrandu-te pe acestea, cu un efort rezonabil poti obtine rezultate mai mult decat multumitoare.
Facand o perioada lunga de timp misiuni de consultanta de genul acesta, incepi sa interpretezi si ce este in jurul tau in acelasi mod, adica sa nu te mai opresti la efecte, ci sa incerci sa identifici de fiecare data cauzele. De exemplu, atunci cand o vanzatoare te trateaza intr-un mod neprofesional, treci peste impulsul initial de a o vedea neaparat pe ea vinovata si iti pui intrebarea daca firma o pregateste corespunzator, o renumereaza conform cu ceea ce are de indeplinit, etc. Si cand incepi sa te uiti mai atent in magazin si vezi ca atmosfera este apasatoare, ceilalti colegi ai ei sunt la fel de apatici, etc, realizezi ca de fapt ai in fata doar efectul unor erori grave de management.
La fel se intampla si cand te uiti in jurul tau si esti tentat sa crezi ca romanii au suferit un accident istoric si au devenit, dintr-o data, un popor apatic, lipsit de orice vointa de a face ceva cu adevarat valoros. Dar aceastea sunt efectele si de aceea cauzele trebuie cautate in cu totul alta parte. Si acest exercitiu, de a identifica motivele din cauza carora Romania este intr-o situatie destul de critica ar trebui sa ne preocupe pe fiecare dintre noi deoarece tot ceea ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza atat pe noi si cat si pe cei ce vor veni dupa noi. Nu imi propun sa fac o analiza de tara deoarece ar fi prea complexa si nu este domeniul meu de baza, dar cred ca pot fi trase cateva concluzii daca luam in considerare un raport facut in colaborare de un grup de elita format din Cornell University, Insead si World Intelectual Property Organization si anume “The Global Innovation Index 2016”. Acest raport face un clasament al tarilor din punct de vedere al capacitatii de inovare si evalueaza pentru fiecare tara principalii piloni care sustin inovatia. Din punct de vedere al capacitatii de inovare Romania ocupa in 2016 pozitia 48 din cele 128 tari evaluate si are un punctaj de 37.9 din 100 posibile. Primele 3 pozitii sunt ocupate, in ordine, de Elvetia, Suedia si Marea Britanie.
De ce este relevanta capacitatea de inovare a unei tari si de ce aceasta poate fi considerata un criteriu de apreciere? Cred ca cel mai bine a raspuns geniul consultantei, Peter Drucker, care spunea ca: “the two most important functions of a business are Innovation and Marketing”. Sau altfel spus, creaza ceva nou si promoveaza-l cum trebuie.
Ceea ce intampla la nivelul unei companii poate fi translatat si la nivelul unei tari. O tara, ca si o companie, are resurse materiale, resurse financiare si cunostinte. Iar cel care le integreaza este omul si de aceea este gresit cand acesta este considerat resursa. Omul nu este resursa, el este integratorul, cel care are capacitatea de transforma resursele cu ajutorul cunostintelor!
Daca in vremurile trecute, valoarea era data, in principal, de resursele pe care de care dispuneai ca tara, acum lucrurile sunt mult mai sofisticate si anume, aceasta este data de capabilitate, adica de ceea ce sti sa faci cu ele. Iar daca reusesti ca anumite capabilitati relevante sa le transformi in competente de baza ai sanse mari sa te diferentiezi si sa ocupi un loc important in economia mondiala.
Revenind la raportul “The Global Innovation Index 2016”, s-a considerat ca elementele cele mai importante care favorizeaza inovatia sunt: mediul politic, legislatia, mediul de afaceri, pregatirea angajatilor, cercetarea & dezvoltarea, infrastructura, accesul la credite, etc.
Sunt anumite capitole la care Romania sta relativ bine si daca comparam si cu evolutia fata de 2013, se pot vedea anumite progrese inregistrate, cum ar fi: mediul legislativ – pozitia 33, mediu de afaceri – pozitia 40 (in 2013 eram pe pozitia 85), usurinta de a incepe o afacere – pozitia 39, usurinta de a obtine un credit – pozitia 7. In schimb, sunt unele zone in care lucrurile nu stau deloc bine si anume: mediul politic – pozitia 60, infrastructura – pozitia 73, educatie – pozitia 85!!!, cheltuieli cu educatia – pozitia 100, valoarea primelor 3 universitati din fiecare tara – pozitia 57, cercetare si dezvoltare – pozitia 61, pregatirea angajatilor – pozitia 76. Din studiu rezulta ca avem probleme in doua zone cu implicatii directe asupra dezvoltarii unei tari, una de tip “hard” – infrastructura si doua de tip “soft” – educatia & pregatirea angajatilor si cercetare & dezvoltare (lucruri pe care le simtim si noi de ani de zile). Iar faptul ca avem probleme in cele doua zone cred ca are ca principala cauza mediul politic instabil (acest lucru poate fi confirmat si de faptul care ocupam pozitia 60 la acest capitol).
Tinand cont ca pregatirea angajatilor este elementul care asigura cunostintele cu ajutorul carora resursele trebui gestionate avem explicatia de ce o tara care dispune de resurse impresionante nu reuseste sa isi asigure un nivel de trai decent. Faptul ca in toti acesti ani nu a prins contur un mediu politic sanatos, nu numai ca a generat o coruptie de dimensiuni greu de imaginat, dar a mai avut un efect, poate la fel de nociv, si anume, nu a creat un mediu corespunzator aparitei si dezvoltarii profesionistilor.
Si in cadrul proiectelor de consultanta desfasurate cu diverse companii observam lipsa abilitatilor manageriale la multi dintre factorii de conducere si aceasta nu provine din lipsa capacitatilor intelectuale ci din lipsa unei pregatiri corespunzatoare. Managementul este o meserie ca oricare alta, care necesita cunostinte si unelte corespunzatoare si fara acestea nu se poate obtine adevarata performanta la nivel de companii si, implicit, la nivel de societate. Din pacate, foarte multi dintre antreprenori au considerat ca simpla numire a unui angajat pe pozitie de management si oferirea unui pachet salarial corespunzator vor face ca acesta sa devina performant. Ceea ce este total gresit. Chiar daca acel angajat este un talent nativ, tot va fi dificil pentru el sa devina un bun manager. Am vazut, nu o data, cazuri in care s-au facut investitii de ordinul milioanele de euro in softuri si utilaje si nu s-a investit aproape deloc in oameni si cand semnalam acest lucru, explicatia primita este mereu aceeasi, “softurile si utilajele ne ajuta sa crestem productivitatea”. Ceea ce este adevarat, dar fara oameni bine pregatiti, care sa integreze la un nivel superior resursele companiei acestea vor fi utilizate mult sub potentialul lor, iar investitiile nu isi vor atinge niciodata cu adevarat scopul.
Si cred ca prioritatile atat la nivel de societate, cat si la nivel de companii vor trebui sa fie investitia in educatia viitoarei generatii, respectiv, pregatirea profesionala ale angajatilor. Si in plus, crearea unor scoli de elita care sa pregateasca manageri de top, care sa stie sa inspire oamenii si sa gestioneze, cu adevarat, resursele companiei sau ale societatii.
