Una dintre ariile in care companiile au facut progrese modeste este cea a gestionarii stocurilor. Chiar daca softurile de gestionare ale stocurilor au fost dezvoltate sistematic, in realitate, valoarea acestora nu a scazut sau nu intr-un mod semnificativ. Explicatia este relativ simpla si anume, portofoliile de articole ale companiilor s-au diversificat foarte mult comparativ cu anii anteriori si au devenit din ce in ce mai dificil de gestionat. Din acest motiv s-a ajuns ca in multe companii functia de stock controller sa nu fie chiar cea mai invidiata pozitie!
Cateva exemple de marime de portofolii de articole din diferite distributii din Romania: firmele de papetarie au portofolii de 4 – 6,000 SKU, industria IT a depasit de mult 10,000 SKU, distributia de medicamente nu este nici ea departe de aceasta cifra (in Europa sunt tari care au depasit deja 70,000 SKU), iar in industria auto se comercializeaza deja peste 300,000 SKU (se pare ca la nivel mondial ar fi cca 17 milioane de piese de schimb!). Si probabil, cifrele vor creste si in continuare!
Cauzele care au dus la aceasta dinamica sunt multiple, dar nefiind in scopul articolului identificarea lor, vom mentiona doar cateva dintre ele.
- Inovatia
Este la moda acum sa fii inovativ, sa aduci tot timpul ceva nou pe piata. In realitate, acest lucru este extrem de dificil si inovatiile cu adevarat importante sunt destul de putine. Dar pentru a crea impresia de noutate, in disperare de cauza, companiile apeleaza la tot felul de artificii (modificari minore in compozitia produsului, un nou ambalaj, modificarea unor caracterisitici, etc). Toate aceste modificari pe care le opereaza companiile producatoare dau mari batai de cap distribuitorilor si/sau retailerilor, deoarece trebuie sa le trateze ca si cum ar fi produse noi. Mai concret, nu pot face predictii corecte de vanzari si, implicit, nici de stocuri, deoarece nu au un istoric relevant. In acest caz trebuie sa apeleze la diverse solutii alternative cum ar fi: estimari pe baza de modele stohastice, sa incerce sa ii estimeze comportamentul de vanzare asimiland-ul cu un produs existent deja in portofoliu, etc. Oricare dintre aceste variante, in cele mai multe cazuri, genereaza erori destul de mari in estimarea stocurilor, ceea ce va duce, inevitabil, la cresterea valorilor de aging (sau rupturi de stocuri).
- Clonele
Este deja o practica consacrata ca atunci cand o companie introduce pe piata un produs nou, concurentii sa il replice imediat, aceste produse fiind cunoscute si sub denumirea de “clone” sau “me too”. In mod ironic, in multe cazuri reusesc sa apara cu el pe raft inaintea celui care l-a creat! Efectul nu este greu de intuit, distribuitorul sau retailerul trebuie sa gestioneze, in mod artificial, un numar mai mare de produse, care se canibalizeaza intre ele. Si din nou, comportamentul de vanzare este greu de estimat, putand avea aceleasi consecinte asupra valorii de aging ale stocurilor.
- Ciclu de viata
TPC CONCEPT Stoc vs. Ciclul de viata al produselor
Ciclul de viata al produselor a scazut dramatic, ceea ce lasa mult mai putin timp companiilor pentru invatarea comportamentului articolelor atat din punct de vedere al vanzarilor, cat si din punct de vedere al aprovizionarii. De exemplu, produsele industriale aveau un ciclu de viata de cca 14 ani in anii ’60 si acum au ajuns sa aiba mai putin de 4 ani! Ca sa nu mai vorbit de ceea ce se intampla in FMCG sau IT!
Din experienta misiunilor de consultanta desfasurate cu diferite companii producatoare sau importatoare din Romania am observat ca exista o legatura directa intre stadiul de viata in care se afla produsul si gradul de dificultate in asigurarea stocului optim.
Atunci cand produsul este in etapa de “Lansare” se intampla de foarte multe ori ca evolutia lui sa fie mult mai buna decat s-a estimat si, in acest caz, producatorii nu pot asigura nivelul de stoc dorit. Pe masura ce produsul se maturizeaza, evolutia poate fi mai usor de anticipat si atunci stocurile pot fi mai usor de reglat. Problemele apar, din nou, atunci cand produsul intra in stadiul de “Declin” si daca producatorul nu sesizeaza la timp, poate sa apara suprastocul sau agingul. Diferenta intre suprastoc si aging consta in numarul de clienti care achizitioneaza produsul. Daca produsul are un numar mare de clienti potentiali si s-a aprovizionat in exces, el poate fi reglat intr-un timp relativ scurt. Daca produsul este de nisa si are putini clienti potentiali, timpul in care poate fi redus stocul in exces este mult mai mare si produsul intra, de cele mai multe ori, in aging. Am facut aceste precizari deoarece am observat ca se fac, destul de des, confuzii intre acesti termeni.
Concluzie
De multe ori apare intrebarea daca prin extensia artificiala ale portofoliilor de articole se castiga cu adevarat sau este doar o falsa impresie? Spun acest lucru deoarece ceea ce se castiga ca si vanzari prin diferite relansari (de tipul celor mentionate mai sus) se poate pierde prin faptul ca firmele nu reusesc sa cunoasca suficient de bine produsele ca sa le poata promova corespunzator, aprovizionarea nu are timpul necesar sa regleze stocurile si astfel apar rupturi sau aginguri foarte mari (din experienta proiectelor desfasurate pana acum, pot spune ca majoritatea companiilor care gestioneaza portofolii mari de articole au in aging peste 25% din valoarea produselor aflate in stoc!), etc.
In articolul urmator voi prezenta o metoda prin care companiile care au portofolii mari de articole pot sa isi monitorizeze stocurile relativ usor avand, astfel, posibilitatea de a interveni la timp pentru optimizarea lor.
